Situata la marginea orasului, pe malul Lacului Straulesti, departe de agitatia Bucurestiului, Baza Pro Rapid este locul ideal de refacere si antrenament.
Inaugurata la finele anului 1997, este cea mai moderna baza de pregatire din Romania. A fost ridicata din temelii, aratand ca si in Romania se poate construi un complex la asemenea standarde. Este dotata cu trei terenuri de antrenament iluminate de o instalatie de nocturna. Dispune, de asemenea, de un mini-hotel destinat sportivilor, restaurant si teren de agrement cu iesire catre Lacul Straulesti. Tot aici se afla si birourile conducerii, in aripa noua data in folosinta la mijlocul anului 2000. Pentru mentinerea in cea mai buna forma a sportivilor, exista o sauna si sali de forta.
In fapt, este locul unde se desfasoara partea nevazuta de pregatire a performantelor clubului. Totusi, suporterii au si ei acces, periodic, atunci cand sunt anuntate antrenamente cu public. Baza Pro-Rapid este situata pe Aleea Laminorului , la capatul Bd-ului Bucurestii Noi
Mijloace de transport [pentru statia Laromet]: Troleibuz 97 (intoarce la statia Clabucet); tramvaiele 20 si 31 (circula pe Bd. Ion Mihalache si Bucurestii Noi) , toate trei fac legatura cu statia de metrou 1 Mai ; autobuz 112 (dinspre Pipera si Floreasca). Din afara Bucurestiului puteti folosi liniile 304 si 460 (dinspre Buftea) _________________________________________________________________________________
Conducere FC Rapid |
|
|
 | GEORGE COPOS
Actionar majoritar
Presedinte Consiliu de Administratie |
|
|
 | DINU GHEORGHE
Presedinte executiv |
|
_________________________________________________________________________________
Stadionul "Giulesti-Valentin Stanescu" |
|
| Locuri: | 19.100 |
|
| Adresa: | Calea Giulesti, nr. 18, Bucuresti |
|
| Tel/Fax: | 021-318.92.91 |
|
Decenii de-a rândul, fieful Rapidului a fost cunoscut sub denumirea de "Potcoava" Giuleştiului. Dar, până la apariţia acesteia, la şase ani de la debutul "alb-vişiniilor" în Divizia A (1932), echipa s-a tot plimbat pe diferite arene din Capitală. Primul meci pe prima scenă a fost găzduit de terenul Romcomit, în ziua de 11 septembrie 1932, cînd CFR Bucureşti a primit vizita marii echipe a Ripensiei.
Istoria "Giuleştiului" începe în 1934. Pe 31 mai, Gazeta Sporturilor consemna ştirea conform căreia "CFR Bucureşti începe construirea unui teren pe Şoseaua Giuleşti". Lucrările erau prevăzute să înceapă pe 1 iunie, iar suprafaţa de joc urma să aibă dimensiunile de 105 m lungime şi 65 m lăţime şi să fie acoperită cu zgură, copiindu-se modelul unei arene la modă atunci, Venus. Planurile n-au fost respectate. Un an mai târziu, adică în mai 1935, acelaşi ziar menţiona că "se speră ca în toamnă CFR să joace pe Giuleşti, teren care va fi deocamdată doar împrejmuit". Mai pe româneşte, încă nu se prevedea construcţia tribunelor.
Cu toate acestea, la sfârşitul anului 1935 (10 decembrie), Primăria anunţa că refuză autorizarea construirii stadionului, pentru că "nu se poate încadra în planul de sistematizare al Capitalei"! Câteva zile mai târziu, se acorda, în sfârşit, autorizaţia de construcţie. Iar în aprilie 1936 se estima că stadionul va fi gata pe 1 septembrie, acelaşi an, că va avea gazon şi va putea aduna 25.000 de spectatori. Se modificaseră puţin şi dimensiunile, estimate acum la 107/75, dar se avansa chiar şi o dată de inaugurare: 14 august 1936.
Schita STADION  Lucrările au început, e adevărat, în cursul acelui an, dar ele au durat, în cele din urmă, mai bine de doi ani. "Potcoava", proiectată şi construită de arhitectul Gheorghe Dumitrescu sub patronajul Aociaţiei sportiv-culturale a CFR, a fost dată oficial în folosinţă pe 10 iunie 1939, inaugurarea fiind legată de Ceferiada organizată pentru a marca împlinirea a 70 de ani de la punerea în circulaţie a primului tren în România. La evenimentul din vara lui 1939 au luat parte Regele Carol al II-lea, Prinţul Mihai "Mare Voievod de Alba Iulia", Prinţul Paul al Greciei, membri ai Guvernului Român, Consilieri Regali, înalţi demnitari, personalităţi proeminente ale vieţii noastre publice, reprezentanţi străini, care asistaseră şi la serbarea naţională de pe 8 iunie 1939, şi neumeroşi delegaţi ai căilor ferate europene.
La început, spectatorii de la peluză vizionau meciurile în picioare, iar sub tribune existau circa 60 de loje petru oficiali. "Potcoava" era considerată atunci "arena cea mai încăpătoare şi cea mai elegantă" din ţară.
"Potcoava" a devenit amintire pe la jumătatea anilor '80, când a fost ridicată, la început doar pe un cadru metalic, o a doua peluză, închizându-se, practic, stadionul. Lucrarea a fost definitivată aproximativ 10 ani mai târziu. În prezent, arena poate primi 19.100 de oameni, fiind dotată în întregime cu scaune de plastic.
Vara lui 2003 a reprezentat un alt reper important în istoria bătrânei arene. Echipa s-a mutat pe "Naţional", lăsând cale liberă pentru lucrările de modernizare. Gazonul a fost schimbat în totalitate, iar drenajul său a fost adus la standarde occidentale. În consecinţă, pe 14 noiembrie 2003, Rapid dispunea de cel mai bun gazon din România. Stadionul a intrat, de asemenea, într-un amplu proces de refacere. S-au început mărirea şi modernizarea tribunei oficiale, iar tribunele au fost înconjurate, în locul vechiului gard de protecţie, cu un material plastic transparent (şi rezistent), care asigură şi o vizibilitate excelentă, dar şi o protecţie pe măsură.
În vara lui 2004, prin Hotărâre de Guvern, stadionul a trecut din administrarea Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului în cea a Clubului Sportiv Rapid.
_________________________________________________________________________________
Palmares
 Divizia A: oficial de 3 ori [1][2], în 1966-1967, 1998-1999, 2002-2003. În plus, a câştigat în 1942 cupa „Basarabia”, un campionat de război nerecunoscut oficial de FRF Cupa României: de 13 ori - 1934-1935, 1936-1937, 1937-1938, 1938-1939, 1939-1940, 1940-1941, 1941-1942, 1971-1972, 1974-1975, 1997-1998, 2001-2002, 2005-2006 şi 2006-2007
- Supercupa României: 4
- Locul 2 în Divizia A: de 14 ori
- 1936-1937, 1937-1938, 1939-1940, 1940-1941, 1948-1949, 1949-1950, 1963-1964, 1964-1965, 1965-1966, 1969-1970, 1970-1971, 1997-1998 , 1999-2000 şi 2005-2006
- Cupa Ligii: o dată
 Cupa Balcanică: de 2 ori - Finalistă în Cupa Europei Centrale: o dată ( Anulatǎ din cauza rǎzboiului )
- Sfert-Finalista Cupa UEFA:o data
Fotbal Club Rapid Bucureşti este un club de fotbal din Bucureşti, România, fondat în 1923 de către un grup de muncitori de la Atelierele Griviţa sub numele de Asociaţia culturală şi sportivă C.F.R.. Rapid a câştigat de 4 ori titlul (de 3 ori Campionatul României — 1967, 1999 şi 2003 — şi în 1942 un campionat de război dotat cu cupa "Basarabia"[3])[1][2] şi de 13 ori Cupa României.
Primii paşiIstoria clubului începe din ziua de 25 iunie 1923, când, într-o sală a şcolii primare din cartierul Griviţa, lucrătorii de la Atelierele Griviţa şi jucătorii unei echipe (Excelsior) care deja activa în cartier au pus bazele "Asociaţiei Culturale şi Sportive CFR". Preşedinte de club a fost ales Teofil Copaci, maistru la Atelierele Griviţa, iar căpitan de echipă, Grigore Grigoriu, strungar, dar jucător cu experienţă, care mai activase şi la Venus. Cu echipamente confecţionate din pânză vişinie în casa lui Grigoriu şi cu bocancii recondiţionaţi de la Ateliere, noua echipă CFR susţinea jocurile şi antrenamentele pe terenul CAB.
În perioada interbelică Rapid a fost printre echipele de top ale României câştigând de şase ori consecutiv cupa, dar şi campionatul de război (nerecunoscut oficial de Federaţia Română de Fotbal) în anul 1942, competiţie cunoscută ca fiind "Cupa Basarabiei".
1945–1970În 1940 Rapid a fost prima echipă de fotbal din România care a reuşit calificarea în finala unei cupe europene, Cupa Europei Centrale, nedisputată din cauza celui de-al doilea Război Mondial, dar ediṭie incompleta prin retragerea Austriei ca urmare a Anschlussului, a Cehoslovaciei şi a Italiei datorită angajării în război. Rapid reuşeşte să cucerească titlul de campioană în anul 1967.
1970–1990Anii aceştia sunt cei mai negri pentru fotbalul feroviar. În această perioadă Rapid a retrogradat de patru ori în Divizia B. Cu toate acestea, echipa a câştigat de două ori Cupa României, în 1972 şi 1975.
1990–prezentRapid reuşeşte cele mai importante performanţe ale sale pe plan intern şi internaţional. Din 1993, echipa a fost preluată de George Copos. În 1999 şi 2003 a câştigat campionatul, iar în 1998, 2002, 2006 şi 2007 Cupa României. În 2006, Rapid s-a calificat în Cupa UEFA din postura de câştigătoare a Cupei României, şi a reuşit totodată calificarea în premieră în grupele acestei competiţii, la al doilea sezon de când UEFA a introdus acest format pentru a doua competiţie intercluburi ca importanţă din Europa. Alb-vişiniii au trecut de grupe, iar în şaisprezecimi au întâlnit echipa germană Hertha Berlin, pe care au eliminat-o după 1-0 la Berlin, pe Olympiastadion şi 2-0 pe „Giuleşti”, astfel rapidiştii ajungând în optimi. În această fază, rapidiştii au dat de o altă echipă din Germania, una din marile favorite la câştigarea Cupei UEFA în acel sezon, Hamburger SV (sau SV Hamburg), de care au trecut după 2-0 pe „Giuleşti” şi 1-3 pe AOL Arena (rapidiştii s-au calificat datorită golului din deplasare), iar în sferturi au întâlnit Steaua, cealaltă echipă românească aflată la cea mai mare performanţă în Cupa UEFA din istorie. A fost o luptă dramatică, de unde învingători au ieşit steliştii, după 1-1 în „Giuleşti” şi 0-0 pe Lia Manoliu (steliştii s-au calificat datorită golului din deplasare). Această surprinzătoare ascensiune a Rapidului este cea mai mare performanţă europeană a echipei alb-vişinii de după cel de al doilea război mondial.
|
|
__________________________________________________________________________________
|
